Parţial…dacă se poate spune şi aşa…abia sâmbătă se va întâmpla minunea, dar nu mai am răbdare, deci, voi pierde propriul pariu…n-am rezistat…zilnic am avut ispite şi zilnic am vrut să scriu despre îngeri rezemaţi pe crucile gri, care vorbeau cu sufletele celor drepţi…despre cum mirosea a somn şi cum mirosea a moarte, dar….nu era mai bine să amân? Această amânare e întotdeaua refugiul celor lipsiţi de voinţă şi al celor care nu au încredere în ei…aşa zice şi G.I.(critic literar, român)…eu amânam doar pentru a fi sigură că imi pot respecta o promisiune faţă de mine şi că voi scrie din nou într-o perioadă de luciditate…dragostea e chiar atât de rea, chiar atât de rău ne răpeşte din realitate?