Nici măcar nu plouă…azi ninge din nou, cu fulgi mari…atmosfera e apăsătoare, greutatea fulgilor zdrobeşte orice strigăt de durere…nimeni nu mai poate ajunge la final…
Noaptea a plouat şi ea s-a trezit speriată, visase că era din nou acolo, starea ei de sănătate nu era cea mai bună, dar acum o săptămână stătea puţin la distanţă de locul în care copilărise cât era la şcoală…o parte din ea era încă mică şi alerga nestingherită în faţa blocului, dar acum…acum refuză să îşi amintească…
Azi nici măcar nu se poate plictisi, nu mai poate sta ore în şir afară, nu se mai poate uita cu drag la oamenii care îşi muncesc grădinile, azi munca lor e în zadar pentru că albeaţa fleşcăioasă nu ţine cont de cât au robotit ei în ultimele zile…
Azi nu se mai poate gândi că animalul de companie potrivit pentru ea ar putea fi o capră albă, decorul n-o ajută…azi citeşte o carte pe care a început-o acum câteva zile şi va crede cu tărie că integrarea în lumea socială şi normalitatea nu au fost niciodată pe lista ei de priorităţi…
din visele inchise la culoare, imi ploua-n palme cu petale, din cele rosii si galbui. aseara am visat o zi de iarna, era atat de rece si amara. cand m-am trezit in linistea luminii, din cer plangea o zana de poveste, cu ochii mari si negri, ce imi plangeau in palme, cu tunete din zari. si imi placea sa-mi ploua cu petale, venite din visele inchise la culoare.
Bun venit,k.g.! Frumos era sa vad si eu asa zapada, dar imi e teama ca nu ii pot spune decat “albeaţa fleşcăioasă”…pana una-alta a venit primavara si asta e cel mai important ca m-am trezit si eu la viata…voi reveni curand si pe blog.