Am decis sa iau o pauza de scris pe blog acum ceva timp, dar am vazut ca lumea inca ma mai viziteaza si mi se spune destul de des “Nu ai mai postat nimic nou…”, dar acum cred ca e bine sa revin…simt ca am ceva de spus, s-au strans atat de multe…si as vrea sa le imping cu putere din suflet…desi mi-a luat cateva zile sa ma gandesc daca e bine sa mai scriu sau nu…cateodata stau si ma gandesc…la multe lucruri…de exemplu, azi de dimineata, in masina, in drum spre facultate ma gandeam ce e mai usor, sa lupti cu propriile ganduri sau sa te lupti cu ceilalti?…de fapt asta inseamna ca te lupti cu viata, sau nu, pentru ca viata o traiesti…viata se spune ca e o continua provocare…eu cred ca de fapt e doar o mare varietate de oferte…tot timpul avem oportunitatea de a alege, doar de noi depinde care va fi urmatoarea schimbare…
Cel mai greu e sa te lupti cu propriul suflet, sa te lupti ca el sa nu raneasca alte suflete pentru ca sufletul omului este facut din sticla, iar daca sticla se sparge raman doar cioburile…si apoi cum le mai lipesti?
Eu nu pot sa salvez cioburile altora, cel mult as putea sa incerc sa mi le apar pe ale mele pentru ca involuntar o sa sparg multe sticle, poate ca deja am spart un numar considerabil…
Pana la urma fiecare isi are cioburile lui…
