Daca cineva m-ar intreba care e culoarea mea preferata, probabil ca i-as raspunde sincer “curcubeul”…stiu acolo sunt toate culorile, tocmai asta e ideea, mie imi plac toate de la rosu la violet si invers…acum pentru ca azi a fost prima zi tipica de toamna, iar eu m-am bucurat de ea din plin pentru ca iubesc ploaia si iubesc toamna, pot spune ca imi plac culorile toamnei…de obicei imi plac galbenul si verdele, mi se pare mie ca ma energizeaza, dar totusi camera mea e albastru deschis, si asta ramane culoarea mea…de ce?…pentru simplul fapt ca eu sunt agitata, iar asta ma calmeaza si ma tempereaza…apoi daca trec printr-o perioada in care ma simt bine, incep sa ma “agat” de roz, care de altfel mi se pare culoarea “cea mai silfida”…dar brusc ma intorc acasa, in camera mea albastra, cand vreau sa simt pasiune, imi place rosul, dar totdeauna ajung in camera mea albastra si ma linistesc…imi place albastrul, pentru ca iubesc sa ma uit ore intregi la cer, iar cerul e albastru, in orice anotimp, imi place pentru ca marea e albastra, imi place pentru ca e o culoare primara si pentru ca prin albastru toate celelalte culori prind valore si se transforma prin el…da…imi place sa privesc culorile prin albastru…si imi place sa privesc albastrul prin celelalte culori…e simplu…ma face sa ma simt libera si sa ma simt eu…e frumos sa privesti un cer de toamna…e frumos sa privesti culorile care se imbina perfect…toate lucrurile merg ca unse cand culorile unu cer de toamna sunt puternice si se amesteca intr-un mod atat de incestuos…e relaxant si al naibii de inaltator sa privesti asta de la fereastra camerei tale…
